Dimineaţa, înainte să deschid ochii, atunci când părăsesc încet-încet lumea visului şi îmi amintesc uşurel de realitatea zilei care urmează, e momentul în care îmi vin idei despre ce-aş mai putea face bine şi frumos şi valoros. Am învăţat să preţuiesc aceste idei şi să le dau curs, pentru că până acum s-au dovedit a avea rezultate minunate.
Ieri dimineaţă, în acel moment de inspiraţie, mi-a venit un gând legat de cărţi şi de copii. Mă întrebam ce mai citesc copiii zilelor noastre, dacă mai găsesc plăcere şi bucurie în lectură, dacă li se mai pare fascinantă această lume a cărţilor astăzi când mintea şi sufletul le sunt invadate pe toate canalele de imagini - desene animate, filme, reclame, etc.
M-am decis să scriu despre asta şi să vă întreb: Ce mai citesc copiii voştri? Sau mai citesc? Voi le citiţi?
Am citit odată într-un articol că e suficient ca un copil să crească într-o casă în care există cărţi, ca inteligenţa lui să se dezvolte peste medie. Chiar dacă nu i se citeşte de mic, atunci când el creşte va găsi singur calea spre cărţile care îl înconjoară şi astfel îşi va dezvolta inteligenţa. Cu atât mai mult dacă i se citesc poveşti chiar din burtica mamei.
Eu am crescut într-o casă în care predominau romanele poliţiste şi cărţile erau mai mult împrumutate decât proprietate personală. Dar am avut norocul ca tatăl meu să fie pasionat de citit şi-i mulţumesc că mi-a predat asta şi mie. Îmi amintesc că primele economii pe care le-am făcut, undeva prin şcoala generală, au fost ca să-mi cumpăr seria de şase volume Sub vulturul imperial - Karl May. Am muncit din greu să adun acei bani, însă fericirea a fost pe măsura efortului.
Am mai avut noroc de profesori extraordinari care mi-au cultivat pasiunea pentru lectură. Îmi amintesc de doamna profesoară de română din şcoala generală care ne spunea mereu că cititul ne dezvoltă inteligenţa şi vocabularul şi care ne preda gramatica prin poveşti. Doamna profesoară de română din liceu nu ţinea lecţia dacă nu aveam citită opera despre care avea de predat, iar doamna de latină ne dădea recomandări de lectură pe care le aveam notate la sfârşitul caietelor.
Acum înţeleg de mii de ori mai bine insistenţa lor în a ne convinge să citim. Lectura înseamnă cunoaştere, dezvoltare personală, creştere. Mulţumesc!
Şi mulţumesc de fiecare dată când o văd pe Ilinca umblând prin casă cu câte o carte sub braţ rugând pe oricine îi iese în cale: "ţitim o poveste?!" sau în serile când stau amândoi cocoţaţi în moţul patului, hlizindu-se pe seama aventurilor lui Winnie the pooh citite cu iscusinţă de tatăl pruncilor.
E drept că nu mereu găsim resurse (chef, energie, dispoziţie) pentru citit poveşti, însă e important să reuşim asta oricât de des putem. Este de-a dreptul impresionant efectul pe care îl are lectura în vieţile copiilor.
M-am bucurat să găsesc ieri un scurt video - Citeşte-le poveşti copiilor tăi! din emisiunea Jurnal de psiholog moderată de psiholog Raluca Anton. Filmuleţul vine să întărească ceea ce am scris şi m-am gândit că e musai să-l împărtăşesc.
În curând revin cu modele noi de cărticele personalizate.
Până atunci, o săptămână de poveste cu cartidepoveste.blogspot.ro!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu