Google+

luni, 26 iunie 2017

Dorințele verii

Uraaa! A venit vacanța mare! Cu soare, cireșe la urechi, pepene roșu plin de savoare și răcoare, vizite la bunici, călătorie la mare, drumeții la munte, leneveală, plictiseală, joc și voie bună. Când eram mici și se făcea 15 iunie ne urcam în autobuz și pe-aci ți-e drumul către bunici. Toată vara o petreceam acolo și până la începutul lui septembrie ne transformam de fiecare dată din puiuții plăpânzi de oraș în copii arși de soare și de vânt, cu tălpile bătătorite și pline de colbul drumurilor de țară, cu obrajii roșii și părul fluturând și cu sufletul îmbogățit de mulțimea de aventuri de peste vară. Simțurile noastre erau atât de variat stimulate încât ne umpleam de voioșie și plecam de-acolo cu tolba plină de amintiri. Odată cu trecerea anilor, cel mai mult am ajuns să prețuiesc libertatea trăită acolo. Deși tataia nu ne lăsa tot timpul să umblăm hai-hui, aveam partea noastră de hălăduit pe dealuri, prin gârle și pe bahnă. Să explorezi lumea de capul tău, cu vântul prin plete, soarele în obraji și inima săltând în piept, plină deopotrivă de temeri și curaj, mi se pare unul din cele mai minunate daruri pe care le-am primit de la viață. Lumea aceasta de care vorbesc nu era decât un sat din Moldova, dar pentru copilul de atunci, era, pe timp de vară, întreg universul. Un univers cu miros de fân și ploaie, colorat în curcubeie, cu aromă de plăcinte calde, abia scoase din cuptor, cu mâțe leneșe uitate la soare, cu apă rece din fântâna din fața casei și apus roșiatic de soare în lumina căruia sunau tălăngile vacilor ce se întorceau din cireadă, cu colbul drumurilor moale și fin și încă multe altele. Sunt multe senzații care mi-au pătruns în suflet în vremea verilor la bunici și sunt recunoscătoare că am copilărit acolo.
Astăzi, însă, mi se pare că s-a redus porția de libertate de care se pot bucura copiii și vârsta la care pot începe să exploreze a mai crescut. Și când locuiești într-un oraș mare cu atât mai mult. Toate ieșirile, inclusiv la parc, sunt planificate și organizate și se întâmplă după orarul casei. Așa că stând în oraș, neavând bunicii lângă noi și fiind aproape mereu singură cu cei trei copii acasă, trebuie adesea să investesc efort în a găsi activități și modalități de petrecut timpul liber care vara devine prezent continuu. 
Și iată, am găsit pe net, pe pagina de facebook a Kristinei Kuzmic această idee pe care am preluat-o și adaptat-o și la care copiii au participat cu încântare. Se numește Summer Bucket List. Noi am adaptat-o și i-am zis ”Dorințele Verii”. Am atacat paharul cu creioane colorate și am purces la scris. A ieșit asta:


Copiii au fost foarte bucuroși și abia așteaptă să revină acasă pentru a bifa câte o nouă activitate. Până mai ieri, se plângeau că se plictisesc. Acum au ceva pe care să se concentreze și când îi apucă plictiseala fug repede la listă să își caute ceva de lucru. Unele sunt complexe și le facem împreună, toată familia, dar altele, cum ar fi cititul, croșetatul (vrem să croșetăm o sacoșă pentru minge), v-ați ascunselea, le pot iniția singuri și se și bucură că le pot bifa. Singurul neajuns este că generează atâta entuziasm că vor să le facă pe toate deodată. Dar se temperează după primele două-trei zile. 

Și pentru restul zilelor de vară am găsit în Cursul de Sânziene al Dnei Ileana Vasilescu această imagine bună de listat și de pus în ramă pentru inspirație:


Când o să am vreme, vă scriu și despre acest curs și minunile pe care le-a adus în viața noastră.
Până atunci, să aveți o vacanță plină de frumos și voie bună!

Voi ce idei de vacanță aveți? Le puteți scrie în comentarii să ne mai inspirăm și noi.


marți, 21 martie 2017

Despre simțuri și a fi întreg

Foto

Am citit de curând o carte minunată despre simțuri - Cele 12 simțuri și educarea lor de Ileana Vasilescu. Cartea în sine e ca o revelație, pentru că deschide perspective asupra unor aspecte la care nu m-aș fi gândit vreodată și m-a ajutat să înțeleg infinit mai bine rolul multor activități care se desfășoară în grădinița și școala Waldorf. Când am ales acest tip de pedagogie pentru copiii noștri, mai degrabă am intuit că este ceea ce se potrivește pentru noi; această carte m-a convins pe deplin că am făcut alegerea bună. Abordarea copilului ca om întreg - trup, suflet, spirit - a fost principiul de bază pe care îl împărtășim cu pedagogia Waldorf. Însă atât de puține știam despre cum se face asta. Iată, această carte mi-a revelat acest aspect vorbind despre cele 12 simțuri și cum se lucrează întru educarea lor astfel încât copilul să crească armonios și întreg.
Pornind de la principiile trasate pentru prima dată de Rudolf Steiner, autoarea ne vorbește despre cum experimentăm viața prin voință, simțire și gândire, viețuind în același timp trei lumi - cea pământeană prin corp, cea spirituală prin spirit și prin suflet și lumea Oamenilor, în care se întrepătrund spiritualul cu pământescul. 
Celor trei forțe sufletești - voință, simțire, gândire le corespund trei domenii senzoriale care descriu modul în care percepem și cunoaștem diversele domenii ale lumii în care trăim:

1. Simțurile voinței (de bază, volitive): - s. tactil, s. vieții, s. mișcării, s. echilibrului - ”cele patru simțuri de  jos dau ființei, prin trup, un sentiment sănătos de existență, prin simțăminte de încredere, stare de bine, libertate și liniște, în spirit, un fundament esențial pentru capacitățile sociale de mai târziu.” 
    
2. Simțurile senzoriale (de mijloc, sufletești, afective): - s. căldurii, s. văzului, s. gustului, s. mirosului
Simțurile de mijloc permit să avem conștiență de sine și ne dăruiesc simțământul existenței și echilibrului sufletesc.

3. Simțurile spirituale (superioare, ale gândirii sociale): - s. auzului, s. vorbirii (cuvântului celuilalt), s. gândirii (gândului celuilalt), s. Eu-lui (eu-lui celuilalt). Simțurile de sus sunt simțuri ale cunoașterii, sociale, spirituale și fac posibilă o trăire sănătoasă a vieții și o activitate spirituală bogată.

Ar fi prea mult să le dezvolt pe fiecare în parte și s-ar pierde mult din valoare. Recomand cu căldură să citiți cartea pentru a înțelege pe deplin dar și pentru a găsi metode de cultivare și exersare a fiecărui simț în parte.

Dar vreau să scriu despre cum am simțit cu adevărat gustul unui ou cremos și al unei roșii zemoase și fragede sau despre cum am mirosit vântul sau am urmărit cu mintea trează felul în care se înlănțuiesc pașii unul după altul atunci când mergem. Pentru că această carte nu este numai despre copii ci și despre oameni mari care au uitat să simtă. Pe măsură ce înaintam cu cititul, deveneam tot mai atentă la cum simt și la ce reverberații are asta în sufletul meu. Am avut deseori senzația că viața îmi scapă printre degete, că în goana de fiecare zi, ratez trăitul.

Am conștientizat că, așa cum zice autoarea, din simțul tactil se dezvoltă tactul comportamental și un simț al gustului bine educat duce la dezvoltarea gustului pentru frumos și al simțului estetic. Și că dacă acordăm mai multă atenție felului în care mâncăm, poate că ne-am hrăni cu adevărat și nu am mai alerga mereu după noi și noi senzații care să umple golurile sufletești adunate de-a lungul timpului. 
"Că oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși" - ancorați din ce în ce mai mult în material, pierdem din vedere felul în care perceperea lumii prin simțuri ne modelează de fapt sufletul. Și când aceste percepții sunt trunchiate sau viciate, ne înstrăinăm tot mai mult și de ceilalți și de noi înșine. 
Cu toții ne dorim conectare, înțelegere din partea semenilor, dovezi de bun simț, căldură și empatie, dar separăm copilul de mamă la naștere și îl privăm de îmbrățișări când e mic, ca să nu se răsfețe. Apoi îl înconjurăm cu plastic și ecrane și mai târziu ne întrebăm de ce e atât de rece și insensibil și de ce tinerii nu mai cedează locul în autobuz.

Cu aceste gânduri am început să mângâi copaci și să simt texturile diferite ale acestora, să caut pânze moi și plăcute la atingere pe care să le țin în preajma copiilor, să fiu mai atentă la cum îi ating pe copii și să o fac mereu cu blândețe, chiar și în cazul acțiunilor mecanice - îmbrăcat, spălat, etc. 
Mă uit și la mine și la cum mă simt în raport cu lumea. Conștientizez cât de mult au legătură afecțiunile pielii cu modul în care s-a dezvoltat simțul tactil și că un copil nemângâiat poate crește nesigur și fără curaj. Mă gândesc cu tristețe la fiul meu pe care l-am culcat separat de când era bebeluș ca să fie încrezător și disciplinat. Îl îmbrățișez cu și mai mult suflet acum. 

Atât de multe am înțeles în perioada aceasta și atât de mult s-a îmbogățit viața mea. Învăț în fiecare zi să ascult - vântul,  păsările,  un cântec ce răsună undeva în depărtare,  un clopot,  o ambulanță grăbită, vocea celui de lângă mine, vocea din interiorul meu și liniștea ce le cuprinde pe toate. 
Învăț să merg,  să pășesc prin viață cu îndrăzneală,  în echilibru și armonie și văd că uneori mă dezechilibrez, dar cu puțin efort mă redresez. Alteori mă ajută cineva și înțeleg ca nu sunt singură și îndrăznesc mai mult. 

Învăț să vorbesc cu rost și să aleg cuvintele cu grijă. Îmi dau seama cât de multă risipă de energie fac vorbind mult și fără sens. Înțeleg cum cuvintele lucrează în sufletul copiilor și mă strădui să le vorbesc gândindu-mă în același timp la copilul ce locuiește încă în interiorul meu. Îi vorbesc și lui cu blândețea pe care nu i-am arătat -o niciodată. 

Învăț să adulmec, să fiu conștientă de mirosuri, arome și cum se simt acestea nu doar în nări ci, mai ales în suflet. Îmi dau seama că mama trebuie sa aibă un simț al mirosului tare sănătos pentru ca mereu i-au mirosit situațiile neplăcute și oamenii ciudați.  Eu mai am de exersat. 

Nu m-am gândit niciodată ca văzul are legătură cu intoleranța, dar iată,  un simț al văzului insuficient dezvoltat duce la orbire interioară, la situațiile în care vezi doar ce vrei și refuzi pur și simplu să te uiți la ce nu-ți convine. Și dacă te îmbraci mereu doar în negru, ajungi sa vezi viața doar în aspectele ei întunecate. Poate ca am simțit eu ceva când mi-am zis ca anul acesta vreau să fiu colorată și să îmbrac totul în curcubeie de lumină.

Apoi, nu am conștientizat niciodată că atunci când trăiesc o stare de bine și mă simt plină de viață sau în momentele când mă simt fără direcție și că nimic nu are sens, viețuiesc de fapt simțul vieții, care atunci când este bine dezvoltat dă coerență și sens existenței. Simți că ai un rost pe lume.

Am putut, de asemenea, să înțeleg de ce copiii mici, preșcolarii, nu trebuie ținuți în loc, puși în bănci, închiși în pătrățel. Pentru că la această vârstă corpul lor este ca o muzică ce are nevoie să se unduiască, să zvâcnească brusc, să erupă, să pătrundă peste tot și astfel ei experimentează libertatea ființei, prin simțul mișcării. Când limităm mișcarea, îngrădim libertatea. Și un copil care azi este învățat să stea în banca lui, mâine nu va avea curaj să ceară prea multe de la viață.

Mergând pe o bârnă sau pe o bordură, stând într-un picior, mergând cu ochii închiși pot experimenta simțul echilibrului și asta mă ajută să găsesc și echilibrul interior. Și când e liniște în interior, devine liniște și în exterior. Câți dintre noi nu ne dorim să echilibrăm balanța între diverse aspecte ale vieții, dar de câte ori ne-am gândit că mersul pe o bârnă sau săritul de pe un picior pe altul chiar ne poate ajuta în acest sens?

Aș putea continua lista cu nenumărate exemple, dar vă invit să citiți cartea și să trăiți voi înșivă propriile revelații. 
Cred foarte tare ca metodele actuale de educare și creștere a copiilor ne îndepărtează foarte mult de esența noastră și că mult mai important decât antrenamentul pentru lumea orientată spre material în care trăim,  este să conștientizăm că frumusețea vieții se trăiește cu sufletul. 










joi, 9 februarie 2017

Cărțile primăverii

Bine ne regăsim!

Suntem deja în februarie, dar ce an! Nu? Multă agitație și intensitate în aceste prime 40 de zile ale lui 2017. Eu am fost prinsă cu toți trei copiii cu muci, streptococi, dinți în creștere și tot felul de croncobauri care parcă nu-și mai găsesc drumul înapoi de unde au venit. Și pentru că am prins totuși o dimineață liniștită, am zis să intru repede să scriu câteva rânduri despre cărțile primăverii. 

Prima este Pas în Doi - pentru că februarie este luna în care sărbătorim iubirea, chiar de două ori. Așa că de Valentin sau de Dragobete, această poveste plină de farmec poate fi un bun prilej de a sta împreună la un pahar de vin și a recapitula viața voastră împreună cu cel iubit. Poate fi oferită și ca dar de nuntă sau la aniversarea anilor de căsătorie. Se potrivește celor romantici, care se pot lăsa purtați de fantezie și gustă poveștile cu prinți și prințese. 
Povestea din această carte este cu castele, cu prinţi şi prinţese, cu elfi şi spiriduşi. Este o poveste care te duce într-un tărâm de vis, o lume în care Iubirea vindecă orice rană şi astâmpără orice durere.



Un cadou special de 8 Martie este a doua carte a primăverii. Știu, încă ninge, dar vă asigur că nu mai e mult și primăvara chiar va veni. Îi reușește de fiecare dată. Cartea specială pentru ziua mamelor este un cadou care se duce direct la suflet. Este un bun prilej pentru orice copil să-și arate iubirea și prețuirea pentru cea care s-a dedicat trup și suflet misiunii de a-l crește și a-l călăuzi prin lume. Orice mămică va fi impresionată și emoționată până la lacrimi citind această poveste. 
Cartea poate fi oferită mamelor de orice vârstă. În goana noastră prin viață, uităm adesea să ne mai oprim să prețuim ceea ce contează cu adevărat. Această poveste este un mod frumos de a ne arăta aprecierea și recunoștința mamelor noastre. 

"Îmbrăţişeaz-o pe mama, ori de câte ori simţi nevoia, arată-i recunoştinţa ta, nu numai atunci când vrei să îi mulţumeşti pentru ceva anume. Va aprecia cel mai mult aceste daruri care vin din inimă. Şi spune-i doar atât: TE IUBESC, MAMA!"

*Cartea are aceleași ilustrații ca și Un cadou special (povestea bebelușului în primul an de viață) dar povestea este special concepută pentru 8 Martie și pentru mame. 


Și pentru că aprilie nu e chiar așa departe, las un rând și despre povestea dedicată sărbătorii pascale - O poveste de PaștiEste o carte încântătoare plină de energia primăverii care va aduce zâmbete pe buzele întregii familii şi care se va dori recitită de multe ori. Este numai bună de strecurat în coşuleţul cu daruri de la iepuraş atât pentru copii mici cât şi pentru cei mari. Și, la fel ca și cărțile de Crăciun și aceasta se potrivește pentru orice vârstă, atât timp cât sufletul nostru de copil se poate bucura de poveste indiferent de anii pe care îi poartă trupul. Așa că, îndrăzniți și comandați!
Pentru o primăvară plină de povești și de daruri minunate sunt aici și aștept comenzile voastre. Vă doresc zile senine, pline de lumină și de bucurii. 

Cu drag,
Ana-Maria








miercuri, 16 noiembrie 2016

Nu ai inspirație, ia o dedicație!

Da! Se întâmplă. Îmi amintesc cum în clasa a XI-a fiind, m-am scuzat la profa' de română că nu mi-am scris tema pentru că nu am avut inspirație. Și m-a iertat. Am iubit-o nesfârșit pentru asta. 
La cărțile personalizate, pe prima pagină apare o dedicație pentru copilaș (sau cine primește cartea în dar). Unele dedicații sunt elaborate, căutate cu atenție, studiate. Însă se întâmplă și ca oamenii să nu găsească pur și simplu o formulă magică și de multe ori să mă întrebe ce e mai potrivit să scrie? 
Așa că m-am gândit să fac o selecție, dintre cele folosite de-a lungul timpului, și să v-o las aici pentru zilele cu mai puțină inspirație. 


Înainte de asta, cred că e bine să vă scriu și câteva informații legate de aspectele tehnice. 

Așadar: 

- paginile cărții nu sunt foarte mari, așa că e bine ca dedicația să nu fie foarte lungă. Soluția pentru cazul în care nu vă puteți abține este că micșorez fontul ca să încapă.

- pe prima pagină apare scris: ” această carte este scrisă special pentru numele copilului” - așa că o dedicație de genul ”pentru Ioana” nu prea se potrivește. 

- este bine să se completeze totuși ceva în câmpul ”dedicație” din formularul de comandă, altfel, pun eu una de la mine și poate nu o să vă placă. Uneori sun să întreb, alteori nu am timp, așa că pun un standard ”cu mult drag” care e mereu la îndemână.

- se pot folosi ca dedicație și poezii, citate, maxime și cugetări. 

Să vedem acum, exemplele de care vă scriam mai sus.

Cel mai des folosite sunt cele clasice: ”cu toată dragostea”, ”cu mult drag”, ”pentru un copil minunat”, ”pentru o fetiță nădrăvană”, etc. Acestea se pot folosi la oricare model de carte, singurul lor specific fiind iubirea împărtășită.



Iată și câteva exemple mai elaborate:

”Cu toată dragostea pentru cel mai minunat copil. Să îţi fie viaţa o călătorie lungă şi lină cu multe împliniri, momente speciale, oameni dragi alături! Să îţi împlineşti cele mai măreţe vise şi să te bucuri mereu ca un copil de fiecare obiectiv atins. Întotdeauna crede în tine şi în visele tale! Te îmbrăţişăm şi te iubim!”

”Bucură-te de fiecare clipă a tărâmului magic al copilăriei şi nu uita să visezi, astfel viaţa va fi mai frumoasă!”

”Cu multă dragoste,pentru o prințesă care a colorat lumea cu zâmbete si fericire!”

”Să fii veșnic înconjurat de iubire și veselie și toate drumurile să-ți fie line. Te iubim :)”

”Când iubești o floare care se află pe o stea, e plăcut, noaptea, să privești cerul. Toate stelele sunt înflorite.”

”Pentru fetița care a dat sens vieții pe pământ!”

Ingredientul comun este iubirea exprimată fără reținere.

Dedicațiile pentru cartea Un cadou special seamănă cu urările care se fac la nașterea sau la botezul copilașului, fiind un cadou care se face la începutul drumului prin viață. Câteva exemple:

Ursitoarele să-ţi pună,
Colo sus o vorbă bună
Să creşti mare, sănătoasă,
Să fii bună şi frumoasă !

Să-ţi păstrezi zâmbetul cald, sufletul pur şi lumina în priviri ca în prima zi când ai vazut chipul drag al mamei. 
La mulţi ani, copil frumos!

Să plouă-ncet deasupra ta cu picături de fericire,
Să fie visul tău un zbor de împlinire;
povara vieții să-ți fie car de sănătate,
să-ți fie sufletul scăldat în stropi de bunătate,
să ai oricând în drumul tău un soare zâmbitor,
să ai alături chipuri dragi și-un înger păzitor!
Pentru micul nostru luptător, 

(luptător pentru că s-a născut prematur. Bravo luptătorule!)

Mai sunt și mesajele clasice - ”Bine ai venit în viața noastră” sau ” Mulțumim că ne-ai ales să-ți fim părinți” care sunt la fel de potrivite spre a rămâne în amintire pe prima pagină a cărții.

O categorie aparte este legată de cartea Pas în doi, cea pentru miri, îndrăgostiți, aniversarea căsătoriei. Și am aici câteva dedicații foarte frumoase și inspirate. Iată:

"Lucrurile lumii acesteia
Sunt bătute de vânturi ca trestia,
Numai dragostea noastră stă dreaptă
În bătaia vântului şi aşteaptă.
Despărţită de toate ispitele
Îşi închide cu grijă aripile
Şi de-acolo, din vârful catargului,
E stăpâna urgiei şi-a largului..."
(Radu Stanca, "Argonautica")

"Toate ale voastre cu dragoste să se facă"

”Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale. E ușor a te însura, dar greu a face o familie. E nevoie ca doi oameni să îndrăznească să lase o viață și să înceapă alta – încrezători, răbdători, iubitori și cu puterea de a rezista încercarilor anilor. Toată viața să fiți ca în prima zi! Să aveți parte de ințelegere, iubire și să fiți uniți întotdeauna! Iar toate aceste lucruri să le trăiți alături de copiii voștri până la adânci bătrâneți!”

Bineînțeles că și ”casă de piatră” este mereu la îndemână și se potrivește perfect cu ocazia. 

Și, pentru că suntem în plin sezon de pregătiri, am lăsat la sfârșit dedicațiile pentru cărțile de Crăciun.
Nu știu de ce, dar întotdeauna este un strop de magie în plus în  aceste minunate cărticele pregătite pentru sărbătorile de iarnă. Se pare că apropierea Nașterii Domnului sădește în inimile noastre mai multă bucurie și sentimente frumoase. 

”Moșul îți doreste să îți păstrezi mereu suflețelul la fel de curat și zâmbetul la fel de colorat. Nu uita niciodată că ești înconjurată de o mulțime de oameni care te iubesc.”

”În această noapte magică a Crăciunului îți dorim ca binecuvântările lui Dumnezeu să plutească întotdeauna desupra ta ca niște fulgi de nea și să se așeze ușor, în orice colțișor al lumii tale! Crăciun Fericit!”

”Viaţa e frumoasă atunci când visurile nu au limită, bucură-te de fiecare clipă a tărâmului magic al copilăriei şi învață să visezi și atunci când vei creşte, astfel viaţa va fi mai frumoasă. Cu multă dragoste, Moș Crăciun”

”Învață să visezi și cu ochii deschiși, trăiește copilăria visând iar viaţa să îți aducă bucurii ca în cele mai frumoase visuri. Cu drag, Moș Crăciun”

Acestea au fost doar câteva exemple. Puteți alege să le folosiți direct sau să le lăsați să vă inspire și să le creați pe ale voastre. Important este să vă lăsați purtați de sentimentele frumoase care vă determină să dăruiți în primul rând. Astfel, vor veni și cuvintele potrivite. 

Cu mulțumiri și bucurie că faceți parte din această comunitate,

Ana-Maria





joi, 10 noiembrie 2016

Citește și zâmbește, Moș Crăciun sosește!

Ziua bună cu soare tuturor! Iată că revin cu noutăți legate de sezonul de iarnă care tocmai începe. Deși se putea și mai repede dacă mă iau după nerăbdătorii care deja au început să comande cărticelele de Crăciun. 
Anul acesta avem trei modele de cărți care pot fi oferite în dar copiilor noștri năzdrăvani și pe toate le găsiți aici pe blog. Ca să vă fie mai ușor vă las link către fiecare dintre ele, uite-așa:

Salvează-l pe Moș Crăciun - se potrivește cu succes copiilor mai măricei, de peste 6 anișori. Și se poate comanda și în limba engleză. 



Scrisoare de la Moș Crăciun - este o carte numai bună de oferit pentru a încuraja lectura și dragostea pentru cunoaștere și este potrivită de asemenea copiilor mai mari de 6 ani.



În așteptarea lui Moș Crăciun - este o poveste tare emoționantă despre compasiune, prietenie și altruism și se potrivește copiilor de toate vârstele (0-99 de ani). Se poate comanda și în variantele engleză sau germană. 



Cărțile personalizate pot fi oferite în dar copiilor voștri, copiilor prietenilor și colegilor voștri, la școală și la grădiniță cu ocazia sebărilor de final de an sau chiar colegilor de birou pentru sensibilizarea și emoționarea lor atât cât să le iasă ochii plini de steluțe în poza de sfârșit de an. 

Despre energia în care lucrez la acest proiect drag sufletului meu am mai scris aici
Vă invit, așadar, în spirala iubirii. 

Pace și bucurii tuturor!


sâmbătă, 2 aprilie 2016

Din iarnă în primăvară tot citim povestea de seară

Nu am mai scris demult aici pe blog, cam de pe vremea când copacii erau îmbrăcaţi în zăpadă şi iată acum sunt îmbrăcaţi în floare, în sfârşit. Iarna care tocmai s-a încheiat mi s-a părut lungăăă, cea mai lungă şi mai întunecată. Soarele care ne-a încălzit zilele acestea mi-a trezit iarăşi pofta de viaţă şi de mişcare; cred că tuturor, de altfel. Aş putea declara că sunt pregătită să ies din hibernare. 
Şi cum tot vine căldura şi putem ieşi în parc şi să ne tolănim în iarbă sau în hamace, bineînţeles că o carte se potriveşte perfect în peisaj. Iar copiii noştri, ne pot urma exemplul şi pot şi ei să-şi aleagă ceva de citit...poate chiar povestea lor personalizată. 

Foto link

Băiatul meu a început să citească singur şi mă bucură mult curiozitatea lui de a deschifra rândurile de litere dintre coperţile unei cărţi. E ca o călătorie magică să ţi se reveleze ceva la care până atunci nu aveai acces, să intri pe porţile unei noi împărăţii, să te întâlneşti cu locuitorii ei şi să-i cercetezi cu ochi curioşi, să descoperi toate cărările şi poate să şi trăieşti aventuri pline de entuziasm şi provocare. 
Ooo, ce lume minunată se deschide o dată cu cititul! În copilărie eram fascinată de lumile create prin poveşti şi de fiecare dată mă entuziasmam când adulmecam primele file ale unei noi cărţi. 
Într-o lume atât de mult tehnologizată, devine o adevărată provocare să mai citim şi mai ales să le stimulăm copiilor noştri dragostea pentru lectură, dar cred că noi, părinţii, suntem cei care putem să facem asta şi e cumva ca o datorie pe care nu ar trebui să o neglijăm. 
E drept că există studii care vin să sesizeze faptul că tinerii şi copiii născuţi în această eră a tehnologizării se dezvoltă cumva altfel, ba chiar şi creierul lor este altfel structurat. Dar există şi studii care spun că în casele în care există multe cărţi cresc copii cu un IQ mai mare decât în rest. 
Aşa că eu nu m-aş grăbi să renunţ la mirosul de carte tipărită.

Foto link

Şi până să înceapă copiii să citească singuri, ritualul cu povestea de seară este un moment minunat al zilei care-i apropie pe părinţi de copii şi în jurul căruia chiar se creează o aură magică. 
Noi am preluat de la Waldorf două ziceri frumoase pe care le folosim la poveste. Una de introducere, care seamănă cu o formulă vrăjitorească din Harry Potter: "Povestea are fir vrăjit, pe fus de aur răsucit, când fusul se va depăna, povestea va începe aşa" şi cea de final, mai scurtă, dar cu la fel de multă magie în ea - "a fost o poveste cu "a fost odată", a fost o poveste...dar adevărată"
Astfel, momentul în care citim povestea de seară a devenit o parte vie şi constantă în viaţa noastră şi copiii fac trecerea către somn trăind o mulţime de aventuri şi călătorind prin nenumărate lumi pline de fascinaţie. Partea frumoasă este că şi nouă, părinţilor, ne place la fel de mult.
Aşadar, de la partea de magie şi frumos până la partea în care copiii chiar îşi dezvoltă vocabularul, gândirea, creativitatea, imaginaţia, lectura rămâne una din activităţile pe care eu mereu le voi încuraja. 

Voi vă amintiţi de perioada când aţi început să citiţi? Cum a fost? Dar cu copiii voştri cum procedaţi? Ce cărţi le mai citiţi?


luni, 4 ianuarie 2016

Cu recunoştinţă, la început de an


Bine ne-am regăsit în 2016!

Am trecut într-un nou an, unul care se anunţă a fi plin de dorinţe împlinite şi de momente magice. La mulţi ani! Să ne bucurăm de această minunată energie a începutului care ne dă forţa să pornim cu avânt înspre noi reuşite şi să împingem limitele dincolo de cât am făcut-o până acum.
În toată perioada trecerii dintre ani, am trăit un profund sentiment de recunoştinţă. Pentru tot. Pentru viaţă, pentru oameni, pentru experienţele trăite, pentru bucurii dar şi pentru tristeţi. Am simţit că totul este la locul lui, exact acolo unde trebuie să fie, că nimic nu e greşit, că totul este bine aşa cum este. Şi am fost recunoscătoare şi pentru asta.
Anul trecut a fost unul plin de provocări, însă privind în urmă am putut să văd doar cât de mult am crescut, câte binecuvântări am primit, reuşind să depăşesc barierele care au apărut pe parcurs.


Mulţumesc că mi-aţi fost alături şi în acest an. Multe cărticele personalizate au ajuns în mâinile şi la sufleţelele copilaşilor, aducându-le bucurie şi emoţie. O mulţime de copii au devenit eroii propriilor poveşti şi au simţit astfel cât sunt de valorizaţi de cei dragi. Şi mai mulţi părinţi şi bunici s-au emoţionat regăsindu-se în paginile poveştilor, ştiind că vor rămâne şi peste ani amintire frumoasă copiilor lor. Şi cine ştie câţi copii au învăţat să citească mai bine pentru că au dorit să-şi vadă singuri numele scris în povestea lor.
Mulţumesc! Mulţumesc! Mulţumesc!



Sunt în continuare aici pentru toţi cei ce doresc să aducă puţină bucurie, emoţie, voie bună în vieţile celor dragi oferindu-le o carte personalizată. Modelele de cărţi le găsiţi în continuare pe blog şi pe facebook puteţi urmări actualizările şi postările periodice.

Nu uitaţi că lectura deschide porţile cunoaşterii şi cunoaşterea este drumul spre înţelepciune. Iar înţelepciunea ne poate ajuta să transformăm lumea. Să punem o carte în mâna copiilor noştri înseamnă să mai facem un pas înspre o lume mai bună.